nu mai simt nimic...sufletul meu e gol, e pustiu...cat de greu este e ca si cand totul te sufoca , ca si cand te afli intr-o incapere e intuneric si nu poti respira...e greu, e atat de greu sa intelegi ce s-a intamplat , e atat de greu sa intelegi ca s-a terminat , ca de fapt nu a fost nimic, a fost doar un vis care nu a durat, care s-a terminat intr-un cosmar...si ce mai conteaza? nu-mi doresc mai mult decat sa mi redobandesc increderea si echilibrul sufletesc. trebuie sa ma impac cu mine insami sa-mi adun toate fortele si sa ridic fruntea...