Sa pierzi visele...
Era un vis, a fost un vis...uneori ti se intampla sa visezi atat de frumos incat ajungi sa crezi ca propria ta realitate e asa. E fericita iti mangaie parul, iti mangaie trupul cu fericirea, cu vraja, cu pasiunea care te domina, care te face mai puternic. Visul te cuprinde, te scoate din realul tau, te face sa simti incredibilul, te face sa crezi ca nu exista urat, monstruos, te face sa vezi ce nu vad altii. Prin vis realizezi ca lumea poate fi privita cum vrei tu, prin vis, doar prin vis poti trai fericirea...Insa ramane doar visul, ramane doar credinta ta in implinirea fericirii prin iubire...Dar se intampla sa te trezesti la realitate, acea realitate care te lasa dezarmat in interior. Te lasa fara putere, te darama . Pentru a te reconstrui iti trebuie zile, luni, poate ani...iti trebuie mai ales vointa si credinta...iti trebuie dincolo de toate zambet, iti trebuie lumina adusa de oamenii care te iubesc neconditionat, iti trebuie caldura sufletelor care in fiecare zi isi pleaca sentimentele in fata ta.